INFRACTIUNEA DE ABUZ IN SERVICIU

Articolul 297 din Codul penal defineste infractiunea de abuz in serviciu ca fiind:

“(1) Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, ingradeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creaza pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, apartenenta politica, avere, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.”

Infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, contra intereselor publice si prin ingradirea unor drepturi, prevazute de articolele 246-248 din vechiul Cod penal, au fost unificate intr-un singur text, cel de la art. 297 Cod pen., reglementare ce simplifica modul de aplicare a dispozitiilor legale in materie.
Limitele de pedeapsa cuprinse in Codul penal actual sunt mai mari decat cele din reglementarea anterioara, atat in variantele simple de comitere a infractiunii, cat si in cea agravata, reglementata de art. 309 Cod pen. (atunci cand fapta a produs consecinte deosebit de grave, si anume un prejudiciu mai mare de 200.000 lei)

1. Subiectul activ. Conform textelor de incriminare, persoana ce savarseste infractiunea poate fi:

– functionarul public, aflat in exercitarea atributiilor de serviciu
– persoana care exercita, permanent sau temporar, cu sau fara remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice care, la randul sau, exercita un serviciu de interes public
– persoana care exercita, permanent sau temporar, cu sau fara remuneratie, o insarcinare de orice natura in cadrul oricarei persoane juridice (functionar privat)

Calitatea de functionar public nu va avea intelesul dat de Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, ci intelesul dat de art. 175 Cod pen.

2. Elementul material. Infractiunea se poate comite atat printr-o actiune cat si printr-o inactiune.

Cele doua modalitati de comitere a faptei de catre functionarul public sau privat sunt reglementate, cu titlu general, de varianta prevazuta de alin. (1) a textului de incriminare: neindeplinirea unui act (omisiune) sau indeplinirea lui in mod defectuos (actiune si/omisiune).

Prin expresia “nu indeplineste un act” se intelege omiterea, neefectuarea unui act care trebuia indeplinit in virtutea indatoririlor de serviciu; neindeplinirea unui act poate consta fie in lasarea in nelucrare a unui act care trebuia adus la indeplinire, fie in refuzul nejustificat de a da curs unei cereri, solicitari sau unui ordin; neindeplinirea poate fi totala sau partial.

Prin expresia “indeplineste (actul) in mod defectuos” se intelege indeplinirea facuta altfel decat se cuvenea sa fie efectuata; defectuozitatea in indeplinire poate privi continutul, forma sau intinderea indeplinirii, momentul efectuarii, conditiile de efectuare, etc.

Prin decizia nr. 405/15.06.2016 Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 297 alin. (1) Cod pen. sunt constitutionale in masura in care prin sintagma “indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul acestora se intelege “indeplineste prin incalcarea legii”. Curtea a statuat ca neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale Guvernului.

Fapta inculpatului, constand in aceea ca nu a inregistrat contractul de munca al partii civile si a concediat-o pe aceasta in perioada in care era gravida, prejudiciindu-i interesele legale de obtinere a dreptului de concediu maternal si de crestere a copilului nascut pana la implinirea varstei de 2 ani, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu (Curtea de Apel Pitesti, sectia penala, decizia nr. 125/2008)

3. Urmarea. Infractiunea de abuz in serviciu este una de rezultat, astfel incat consumarea ei este legata de producerea uneia dintre urmarile prevazute de text: cauzarea unei pagube/vatamarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice/ ingradirea exercitarii unui drept al unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasa, varsta, etc.

Consecinta trebuie sa fie determinata, concretizata si nu eventuala, constand intr-un posibil pericol.

4. Vinovatia. Abuzul in serviciu se comite cu intentie directa sau indirecta, in cazul primei variante de realizare a infractiunii, dar numai cu intentie directa in ipoteza formei asimilate. In doctrina s-a retinut ca, in acest ultim caz, infractiunea prezinta si un mobil, constand in ura de rasa, nationalitate, limba, religie, sex, dizabilitate, etc; in lipsa acestui mobil, se poate retine savarsirea formei de baza a infractiunii de abuz in serviciu.

5. Urmarea. Infractiunea de abuz in serviciu este o infractiune de rezultat. In cazul variantei tip a infractiunii, ea consta in producerea unei pagube ori a unei vatamari determinate a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. In cazul formei asimilate, urmarea imediata consta in vatamarea materiala sau morala a dreptului unei persoane, prin restrangerea exercitiului acestuia sau prin crearea unei situatii de inferioritate.

6. Consumarea. Infractiunea se consuma in momentul producerii urmarii imediate.

Tentativa nu se pedepseste.

Etichete:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.