Dreptul Familiei este reprezentat de totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale și patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopție și raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familii, în scopul ocrotirii și întăririi familiei.

Prin urmare, dreptul familiei reprezintă ansamblul normelor juridice aplicabile relațiilor dintre persoanele unite prin filiație (de exemplu, un copil și mama sau tatăl său) sau prin căsătorie.

Practic, dreptul familiei abordează de exemplu căsătoria, divorțul, adopția copiilor, diverse chestiuni referitoare la răspunderea părintească (încredințarea copiilor, dreptul de vizită, etc.).

Obiectul de reglementare al normelor dreptului familiei îl formează raporturile de familie. Acestea sunt:

1. raporturile de căsătorie

Prin art. 48 alin. (1) din Constituţia României se consacră principiul conform căruia familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi. Pentru consolidarea căsătoriei, normele juridice care privesc familia reglementează atât probleme legate de încheierea căsătoriei, desfiinţarea și desfacerea acesteia, cât și raporturile personale și patrimoniale dintre soţi.

2. raporturile care rezultă din rudenie

Prin rudenie se înţelege legătura firească dintre mai multe persoane care coboară unele din altele (de exemplu, tată, fiu, nepot) sau care, fără a coborî unele din altele, au un ascendent comun.

Rudenia în linie dreaptă reprezintă legătura de rudenie dintre persoane care coboară unele din altele, fie în mod nemijlocit, în sensul că persoana este copilul celeilalte, fie în mod mijlocit, în sensul că persoanele respective nu sunt născute una din alta, dar între ele există un șir neîntrerupt de nașteri, un șir neîntrerupt de persoane între care s-a stabilit, prin naștere, legătura de la părinte la copil. Ea se socotește în funcţie de numărul nașterilor. Astfel, tatăl si fiul sunt rude de gradul I, bunicul si nepotul sunt rude de gradul al II-lea etc.

Rudenia în linie colaterală reprezintă legătura de sânge dintre două persoane care, fără a descinde una din alta, au un autor comun. Spre exemplu, fraţii între ei sunt fraţi buni, când au aceiași părinţi, fraţi consangvini, când au numai acelasi tată, fraţi uterini, când au aceeasi mamă.

Afinitatea, numită si alianţă, reprezintă legătura între un soţ ĩi rudele celuilalt soţ (spre exemplu, legătura dintre ginere ĩi socri, dintre cumnaţi). Afinitate nu există între rudele unui soţ ĩi rudele celuilalt soţ ĩi nici între concubini. Fiind un element al rudeniei ĩi al căsătoriei, afinitatea încetează în cazul desfacerii căsătoriei sau al desfiinţării adopţiei

3. raporturile care rezultă din adopţie;

Adopţia este actul juridic în temeiul căruia se stabilesc raporturi de rudenie între adoptat și descendenţii săi, pe de o parte, și adoptator ori adoptator și rudele acestuia, pe de altă parte, asemănătoare celor care există în cazul filiaţiei firești.

Efectele adopţiei diferă după cum este vorba de adopţia cu efecte restrânse sau de aceea cu efectele depline ale unei filiaţii firești. În prezent, este reglementată numai adopţia cu efectele unei filiaţii firești. Ca urmare a adopţiei încetează orice legătură dintre adoptat și rudele firești și iau naștere raporturi între adoptat și adoptator.

4. unele raporturi care sunt asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie.

Există unele relaţii care sunt asimilate de lege raporturilor de familie, astfel:

– relaţiile care rezultă din luarea spre creștere și educare a unui copil, fără întocmirea formelor cerute de lege pentru adopţie;

– raporturile dintre un soţ și copiii celuilalt soţ;

– unele relaţii dintre foștii soţi;

– raporturile între foștii adoptaţi și adoptatori;

– raporturile dintre un minor și moștenitorii unei persoane care i-a acordat întreţinere fără a avea obligaţia legală.