Nu de putine ori, dezbaterea unei succesiuni a ridicat numeroase probleme, ce au fost generate de neintelegerile dintre mostenitori, referitoare la cota ce se cuvine fiecaruia dintre ei sau la situatia dezmostenirii unuia/unora printr-un testament al defunctului.
Pentru a putea culege (pretinde) o mostenire, o persoana trebuie sa indeplineasca anumite conditiile legale, respectiv:
• sa aiba capacitate succesorala, ceea ce inseamna ca trebuie sa fie in viata in momentul deschiderii succesiunii;
• sa aiba vocatie la mostenire, si anume sa faca parte din una dintre clasele de mostenitori prevazute de Codul civil sau sa fi fost desemnata prin testament de catre defunct;
• sa nu fie nedemna de a mosteni
Suplimentar indeplinirii conditiilor de mai sus, este obligatoriu ca persoana in cauza sa isi fi exercitat dreptul de optiune succesorala, prin acceptarea mostenirii, pentru a isi consolida definitiv calitatea sa de mostenitor.
Potrivit dispozitiilor art. 1.103 alin. (1) Cod civ. „Dreptul de optiune succesoarala se exercita in termen de 1 an de la data deschiderii mostenirii”. De mentionat ca data deschiderii mostenirii este considerata data decesului.
Dreptul de optiune succesorala este definit ca o prerogativa juridica ce permite titularului sau de a putea, printr-un act unilateral de vointa, sa modifice o situatie juridica incerta, dupa o alternativa precisa si previzibila. Altfel spus, este dreptul subiectiv al unei persoane, numita succesibil, de a alege, in termenul prevazut de lege, daca va mosteni bunurile lasate de o persoana decedata.
Termenul pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala nu este un termen de prescriptie, ci este un termen de decadere, in cadrul caruia urmeaza sa se exercite un drept potestativ (drept care depinde doar de vointa titularului sau, nu de vointa unei alte persoane). Termenul incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii fata de toti succesibilii, indiferent ca vocatia lor la mostenire este concreta sau numai eventuala.
In situatia in care persoana in cauza doreste sa accepte mostenirea, atunci ea are la dispozitie doua posibilitati. Astfel, acceptarea este:
• expresa, atunci cand persoana isi insuseste titlul de mostenitor printr-un inscris autentic sau sub semnatura privata. Precizam ca, din cuprinsul respectivului inscris, trebuie sa rezulte in mod indubitabil ca persoana accepta mostenirea. In situatia in care se ajunge la dezbaterea succesiunii pe cale judecatoareasca, acceptarea expresa este varianta optima, prin care poate fi evitata pierderea bunurilor succesorale ce se cuvin.
• tacita, atunci cand mostenitorul face un act sau un fapt pe care nu ar fi putut sa il indeplineasca decat in aceasta calitate.
Referitor la acceptarea tacita a mostenirii, legiuitorul nu precizeaza, in mod expres, care sunt faptele sau actele ce pot avea aceasta valoare.
Totusi, in practica instantelor judecatoresti, s-a stabilit ca reprezinta acte de acceptare tacita a mostenirii: reparatiile sau imbunatatirile efectuate la un imobil al defunctului, plata impozitului aferent bunurilor ce compun masa succesorala, cultivarea terenului ce a apartinut defunctului, introducerea unor actiuni in justitie, mutarea mostenitorului in casa ce a apartinut defunctului, etc.
Cu toate acestea, este de retinut si ca actele cu caracter provizoriu (de ex: vanzarea unor produse supuse deteriorarii, vanzarea unor bunuri despre care mostenitorul avea reprezentarea ca ii apartin), efectuate de catre mostenitor, nu au reprezinta acte de acceptare tacita.
De la regula calcularii dreptului de optiune succesorala din momentul deschiderii mostenirii exista si unele exceptii, regasite in cuprinsul art. 1.103 alin. (2) Cod civ.:
a) de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii
b) de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, afara numai daca succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul cuprinzand acest legat est escoperit dupa deschiderea mostenirii
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii
Potrivit legii, succesibilul poate alege nu doar sa accepte mostenirea ci poate sa si renunte la mostenire.
Prin renuntare succesibilul desfiinteaza, cu efect retroactiv, vocatia sa succesorala. Devenind strain de mostenire, nu raspunde de pasiv, dar nici nu beneficiaza de eventualul activ.
Mostenirea, in intregul ei, va reveni comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi. Succesibilul alege aceasta cale daca mostenirea este neindoielnic insolvabila sau daca doreste ca, prin renuntarea sa, sa beneficieze de mostenire alte persoane (comostenitori sau mostenitorii subsecventi).
