Distrugerea este fapta persoanei care, prin propria sa energie fizica sau prin folosirea de mijloace adecvate, produce vatamari materiale unui bun apartinand altei persoane, cu consecinta inexistentei sau inutilitatii acestuia.
Infractiunea de distrugere se regaseste in cuprinsul art. 253 Cod Penal, potrivit caruia:
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia ori impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si inlaturarea masurilor luate se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Distrugerea unui inscris sub semnatura privata, care apartine in tot sau in parte altei persoane si serveste la dovedirea unui drept de natura patrimoniala, daca prin aceasta s-a produs o paguba, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2¹) Distrugerea unui dispozitiv electronic de supraveghere folosit pentru monitorizarea electronica in cadrul unor proceduri judiciare sau executional penale se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Daca fapta prevazuta la alin. (1) priveste bunuri care fac parte din patrimonial cultural, pedeapsa este inchisoarea de la 1 la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun, savarsita prin incendiere, explozie ori prin alt asemenea mijloc si daca este de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Dispozitiile prevazute in alin. (3) si alin. (4) se aplica chiar daca bunul apartine faptuitorului.
(6) Pentru faptele prevazute la alin. (1) si alin. (2) actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
(7) Tentativa faptelor prevazute la alin. (3) si alin. (4) se pedepseste.”
Asadar, art. 253 Cod Penal prevede mai multe forme ale acestei infractiuni, de la distrugerea simpla a unui bun pana la variante agravante, cum ar fi distrugerea unor bunuri ce fac parte din patrimonial cultural sau distrugerea prin incendiere.
a. Obiectul material al infractiunii de distrugere poate fi orice bun mobil sau imobil care apartine unei persoane. Valoarea artistica, stiintifica sau istorica a bunului constituie o imprejurare agravanta a infractiunii. Pe de alta parte, lucrurile lipsite de orice valoare economica, ca si lucrurile abandonate nu pot constitui obiect al infractiunii de distrugere.
b. Subiectul activ al infractiunii de distrugere poate fi, in principiu, orice persoana, intrucat textul de lege nu cere o anumita calitate. Daca subiectul activ este functionar public si se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, raspunde pentru un concurs de infractiuni.
Daca fapta priveste bunuri care fac parte din patrimoniul cultural ori distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun a fost savarsita prin mijloace care prezinta pericol, subiect activ poate fi si proprietarul bunului distrus.
Subiect pasiv poate fi orice persoana al carei bun a fost distrus, precum si persoana care avea un drept asupra acelui bun (locator, comodant, creditor gajist, etc.)
c. Elementul material al infractiunii de distrugere in forma sa de baza – alin. (1) – se realizeaza prin una dintre urmatoarele actiuni ale faptuitorului: distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun, impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau inlaturarea masurilor luate.
Prin distrugere se intelege desfiintarea, nimicirea, reducerea la simple resturi, care, chiar daca au o anumita valoare, aceasta se situeaza mult sub valoarea initiala a bunului.
Degradarea unui bun inseamna deteriorarea acestuia, alterarea sa partiala, adica o schimbare substantiala care face ca bunul sa nu mai aiba calitatile si potentialul de utilizare anterior.
Aducerea in stare de neintrebuintare inseamna a face ca bunul sa isi piarda total calitatile initiale care ii asigurau potentialul de utilizare, bunul devenind complet inutilizabil (ex: fapta inculpatilor care, dupa ce au sustras lucrurile apartinand persoanei vatamate, au distrus buletinul de identitate, permisul de conducere si diverse fotografii gasite in portmoneul furat, constituie infractiunea de distrugere).
Impiedicarea masurilor de conservare sau de salvare a unui bun reprezinta o modalitate indirecta de a realiza distrugerea, lasand factorii care cauzeaza distrugerea sa actioneze: impiedicarea stingerii unui incendiu, intarzierea operatiunilor de preintampinare a unei inundatii, neingaduirea lucrarilor de consolidare a unei constructii, etc. Altfel spus, faptuitorul impiedica luarea masurilor de conservare sau de salvare a bunului, actioneaza astfel incat, atunci cand un bun se afla in pericol de a fi distrus sau cand este amenintat de un factor distructiv, sa nu poata fi luate la timp masurile care ar fi inlaturat pericolul sau care ar fi oprit factorul distructiv.
Art. 253 alin. (2) incrimineaza ca forma agravata distrugerea unui inscris sub semnatura privata, prevazand insa o tripla conditie: inscrisurile sa apartina in tot sau in parte altei persoane, sa serveasca la dovedirea unui drept de natura patrimoniala si sa se fi produs o paguba.
Inscrisul sub semnatura privata este inscrisul intocmit in orice mod si semnat personal de parte, fara interventia unui notar sau a altei autoritati publice, prin care se constata existenta unui fapt juridic ori incheierea unui act juridic.
Ca element de noutate fata de vechea reglementare, alin (2¹) incrimineaza ca forma agravata a infractiunii distrugerea unui dispozitiv hardware sau software utilizat in transmiterea datelor de localizare, in cadrul unor proceduri judiciare (arest la domiciliu, control judiciar, ordin de protectie) – altfel spus, distrugerea unei bratari electronice de supraveghere.
Agravantele prevazute la alin. (3) si (4) au ca obiect bunurile ce fac parte din patrimoniul cultural si, respectiv, distrugerile savarsite prin mijloace de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri (ex: instantele au retinut savarsirea infractiunii de distrugere in forma agravata atunci cand inculpatul, pe fondul unei situatii conflictuale ce exista intre el si persoana vatamata, s-a deplasat intr-o noapte la locuinta acesteia, unde a incendiat o capita formata din snopi de coceni, creand pericolul ca focul sa se extinda si la gospodariile invecinate)
d. Aspecte procedurale. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, pentru formele de baza ale infractiunii de distrugere prevazute de art. 253 alin. (1) si alin. (2) iar pentru formele agravate prevazute de art. 253 alin. (2¹), alin. (3) si alin. (4), actiunea penala se pune in miscare din oficiu.
Competenta de efectuare a urmaririi penale revine organelor de cercetare ale politiei judiciare, iar judecata in prima instanta revine judecatoriei.
In cazul in care ati fost victima unei asemenea infractiuni sau, dimpotriva, sunteti cercatat penal pentru savarsirea infractiunii de distrugere, Cabinetul nostru de avocat Ploiesti va poate oferi consultanta si va poate reprezenta in fata organelor de cercetare penala si a instantelor de judecata.
