Dispozițiile Codului civil stabilesc faptul că autoritatea părintească se exercită, în principiu, în comun de către ambii părinți. Astfel, toate deciziile care îl privesc pe minor, precum deplasarea acestuia în străinătate, înscrierea la grădiniță/școală, participarea la anumite cursuri, concursuri, etc., se iau de comun acord de către aceștia.
Însă, în situația în care unul dintre părinți refuză, în mod nejustificat, sa isi exprime consimțământul pentru desfășurarea unei activități din sfera celor enumerate anterior, este dispărut sau nu își poate manifesta consimțământul, instanța de judecată poate să suplinească acordul acestuia.
Suplinirea consimțământului părintelui este procedura prin care instanța de judecată pronunță o hotărâre prin care își exprimă acordul, în locul părintelui ce a refuzat în mod nejustificat activitatea ce a stat la baza cererii de chemare în judecată.
În practică, cele mai frecvent întâlnite situații sunt cele în care părinții sunt divorțați sau trăiesc în concubinaj, iar unul dintre aceștia, în mod nejustificat, refuză să își dea acordul pentru: deplasarea copiilor minori în afara țării, eliberarea pașaportului, a cărții de identitate sau pentru urmarea cursurilor unei școli în străinătate.
Odată cu pronunțarea hotărârii judecătorești, părintele reclamant nu mai are nevoie de acordul celuilalt părinte pentru indeplinirea activităților respective.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005, astfel cum a fost modificată de Legea 169/2016 prevede că în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitate de a-și exprima voința, cu excepția unor situații prevăzute în mod expres, se permite numai după soluţionarea neînţelegerilor de către instanţa de judecată, în condiţiile legii.
Persoana interesată va putea introduce o acțiune, pe calea unei proceduri care se defășoară cu celeritate, denumită ordonanță președințială, ce este prevazută de art. 997 si următoarele din Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 997 Cod procedură civilă instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.
Ordonanța va putea fi data chiar si atunci când este în curs judecata asupra fondului. Pe cale de ordonanță președențială nu pot fi dispuse măsuri care să resolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul formulării oricărei acțiuni civile, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii speciale, care se desprind din dispoziţiile legale menţionate anterior şi anume: urgenţa luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate şi condiţia aparenței de drept.
În privința cazului grabnic, în interpretarea dispozițiilor art. 997 Cod procedură civilă, doctrina stabilește caracterul urgent al cauzei prin raportare la scopul luării acestor măsuri, și anume: prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Aparența de drept care se afirmă în fiecare caz se probează prin analiza situației de fapt dovedită prin probele ce se vor administra în cauză (spre exemplu: declarații de martori, înscrisuri, proba cu interogatoriul).
Cu privire la urgența luării măsurii, și aceasta se analizează prin raportarea la situația de fapt. Menționăm cu titlu de exemplu: începerea anului școlar, exmatricularea copilului de la unitatea școlară, degradarea stării de sănătate prin amânarea unei intervenții chirurgicale, etc.
Întrucat o astfel de acțiune intră în sfera privind ocrotirea persoanei fizice, competența soluționării cererii aparține instanței de tutelă în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința minorul .
Admisibilitatea cererii de suplinire a acordului parental pe calea ordonanței președințiale se apreciază în funcție de probarea îndeplinirii tuturor condițiilor. Suplinirea consimțământului va fi limitată în timp, întrucât este imposibil de stabilit dacă refuzul este sau nu unul abuziv în cazul unei durate nedeterminate sau foarte lungi.
Specificul unei astfel de cereri impune ca solicitantul să fie asistat de un avocat pe întreaga durată a procedurii, Cabinetul nostru de avocat Ploiești oferind consultanță și reprezentare juridică clienților interesați sau implicați intr-o asemenea procedură.